Pe cât de catifelat curge sunetul trompetei lui Chet Baker, pe atât de tandră este textura unui gnocchi bine făcut. Ambele te iau prin surprindere – unul prin nota sa de fragilitate plină de emoție, celălalt prin finețea cartofului care se topește în sosul de rosii. Gnocchi nu e o mâncare grăbită. La fel cum jazz-ul lui Chet nu e de pus pe fundal când gătești cu cronometrul. E de savurat. Încet. Pe îndelete. Fiecare înghițitură poate fi acompaniată de un solo de trompetă. Aici, vedeta nu este insa gnocchi (pentru ca sunt cumparati din magazin 😋) ci sosul de rosii cu busuioc, ulei de masline si usturoi.
No comments:
Post a Comment